Principalele boli ale gazonului

Iubitorii gazonului au de înfruntat de-a lungul unui an diverse provocări pentru a menține peluza sănătoasă și verde. Schimbările climatice din ultimii ani își pun amprenta și iată, cum de la o zi la alta trebuie să fii pregătit, dar mai ales e important să ai o strategie de prevenție deoarece oricât de multe tratamente ar fi pe piață, uneori e prea târziu să mai vindeci.  Un plan de prevenție reprezintă soluția ideală pentru mai puține bătăi de cap și pentru mai multe momente plăcute petrecute în grădină.

Ce determină apariția bolilor?

Orice boală care poate apărea la nivelul gazonului este determinată de anumiți agenți patogeni. Această categorie se împarte în agenți biotici și abiotici. Pentru a înțelege mai bine cum se instalează o boală este nevoie de trei componente generale:

 

După cum poți observa în imaginea de mai sus: Gazda se referă la gazon, Mediul e reprezentat de valorile atmosferice, mai exact de precipitații și temperatură, iar Agentul patogen se referă la factorii biotici și abiotici menționați anterior.

Cum poți preveni apariția bolilor ?

Prevenția este întotdeauna cheia către o cultură lipsită de prea multe griji în ceea ce privește apariția bolilor. Metodele de prevenție abordate pentru o cultură corectă sunt de două tipuri:

• Metode naturale de prevenție
• Metode chimice de prevenție

Gazonul este supus, de-a lungul ciclului său de viață, la o serie de factori ce îi determină bunăstarea. Într-o climă temperat-continentală, ca cea din România, un gazon trebuie să se adapteze și la înghețul din timpul iernii și la canicula de pe timpul verii. Aceste variații de temperatură creează un stres puternic pentru gazon și îl face sensibil în momentul în care fungii sau virușii vin în contact cu el.

Metodele naturale de prevenție a bolilor sunt metode ce depind de factorii naturali care influențează starea gazonului și nu includ folosirea de fungicide sau alte substanțe cu caracter chimic.

Fertilizarea gazonului

Un program corect de fertilizare întărește rezistența plantei și astfel boala poate fi evitată. Cantitatea și tipul de fertilizant necesar aplicării pot fi gestionate prin cunoașterea tipului de sol și al nutrimentelor prezente în îngrășământ. Pentru speciile de gazon folosite cu preponderență în România este indicat să asigurăm nivelul de azot necesar, mai ales toamna, dar să fim atenți la aplicările cu concentrație mare de azot care pot predispune gazonul la boli.

Tunderea și cosirea peluzei

În momentul în care procesul de tăiere este realizat cu o lamă bine ascuțită, recuperarea după acest stres mecanic este mai rapidă și astfel, agenții patogeni precum fungii au mai puțin timp la dispoziție pentru a reuși să infecteze planta. În cazul în care lama mașinii de tuns nu a fost ascuțită suficient, aceasta cauzează mai multe răni gazonului și astfel punctele prin care fungii se pot strecura sunt în număr mai mare, deci șansele gazonului de a fi infectat cresc considerabil.

Pentru a-ți da seama cât de ascuțită este lama, după tuns, privește vârfurile firelor pentru a aprecia calitatea tunsului. Folosește această observație pentru a ști când trebuie să ascuți lamele.

Nivelul de umiditate din sol

Deși temperatura ambientală, umiditatea relativă și cantitatea de precipitații nu pot fi controlate, există metode prin care mediul local se poate modifica pentru a reduce impactul negativ al bolilor gazonului. Multe boli care apar pe suprafața gazonului se datorează perioadelor prelungite de umiditate ale firelor de iarbă. Acestea sunt cauzate de rouă, gutație - care este eliberarea apei din plantă pe timpul nopții - și de precipitațiile frecvente. Pentru a înlătura roua și picurii rezultați în urma gutației trebuie să irigi scurt și rapid, cu picuri mari pentru a elibera surplusul de apă. Scopul este să împrăștii roua și particulele de apă rămase în urma gutației, pe o suprafață mai mare, astfel încât iarba să se poată usca mai repede.

 

Irigarea unui gazon

Este recomandat să irigi dimineața, înainte de ora 10, pentru a asigura apa necesară plantei să ajungă la rădăcină. Evită să irigi seara dar, dacă te hotărăști, este bine să o faci cu o oră înainte de apusul soarelui. Evită irigarea prea frecventă care poate extinde băltirea apei pe gazon și poate produce moartea acestuia. În general, o frecvență mai redusă a irigării este recomandată pentru ca solul să apuce să se usuce și pentru a permite schimbul de gaze atât de necesar dintre sol și aer. Află mai multe despre cum să irigi corect gazonul din Ghidul dedicat udării grădinii.

Drenarea

Bucățile de gazon care stau în permanență ude din cauza unei drenări necorespunzătoare vor fi ținta declinului și a putreziciunii. O drenare corespunzătoare poate fi facilitată de un sistem de drenaj sau de o aerare și scarificare competentă în fiecare an.

Lumina

Când lumina cade uniform pe gazon contribuie la menținerea sănătății acestuia. Poți îndepărta arbuștii și alți copaci de pe suprafața gazonului. Dacă preferi totuși o suprafață cu umbră, poți alege să însămânțezi cu un soi de semințe rezistente la astfel de condiții.

Toate aceste metode și abordări de prevenție vor avea rezultate dacă ești consecvent și responsabil. Deși metodele naturale sunt cele mai bune practici pentru a menține sănătatea gazonului la un nivel dorit, metodele chimice sau fungicidele sunt o modalitate importantă de prevenție a bolilor.

Fungicidele

Ajută în prevenția afecțiunilor gazonului atunci când sunt combinate cu o bună cultură și responsabilitate în a reduce stresul peluzei. Fungicidele pot fi aplicate înainte de apariția fungilor pentru prevenție sau după ce observi activitatea acestora pe suprafața gazonului sau la rădăcinile firelor de iarbă. Din păcate, perioada de recuperare poate fi foarte lungă, mai ales dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții de temperatură și umiditate.

Alcătuirea unui plan anual de mentenanță este eficace în a preveni principalele boli care pot afecta gazonul.

Care sunt principalele boli?

Deși există o varietate de boli care pot apărea în orice moment al anului la nivelul gazonului, este important să cunoști care sunt cele mai des întâlnite afecțiuni din România.

DOLLAR SPOT

Este una dintre cele mai comune boli care atacă gazonul, în special soiurile din specia de Poa Pratensis. Nu este o boală gravă a  gazonului întrucât nu atacă rădăcinile plantei ci își manifestă prezența doar pe suprafața foliară a firelor de iarbă. Este o boală cu care te poți întâlni de-a lungul anului pentru că agentul patogen ce o reprezintă, Sclerotinia homeocarpa, se poate dezvolta pe un spectru larg al nivelului temperaturilor. În timp ce prosperă majoritatea timpului într-o atmosferă cu umiditate, petelor dolarului le place să se înmulțească la temperaturi între 13 și 30 de grade Celsius ceea ce le permite să domnească pe suprafața gazonului din primăvară până toamna târziu.

Boala se identifică prin apariția unor pete de dimensiunea unei monede de un dolar, de unde și-a primit și numele. Poți folosi și o monedă de 50 de bani ca reper, dar nu este o regulă întrucât aceste pete își pot crește diametrul până la 15 centimetri. În multe cazuri, proprietarii de gazon ignoră semnele acestei boli și o confundă cu bucăți de gazon uscat sau pete de urină lăsate de animalele care au intrat în contact cu suprafața peluzei. Dacă observi dis-de-dimineață miceliu alb între firele de iarbă, ca o pânză de păiajen umedă, este clar un  indiciu că acest agent patogen își face de cap prin grădina ta. Și de unde a fost alb, va fi maro și apoi total decolorat.

Ca metodă de prevenție acestei principale boli ale gazonului se recomandă:

• Aerarea - rădăcinile puternice vor fi mai puțin susceptibile în fața bolilor.
• Fertilizarea cu azot - nivelul potrivit de azot reduce șansele de dezvoltare ale petei dolarului.
• Tăierea corectă - un gazon tuns prea scurt va suferi un stres mai mare și astfel îi va scădea rezistența împotriva agentului patogen Sclerotinia homeocarpa .

O cultură responsabilă a gazonului este deseori de ajuns pentru a preveni această boală a gazonului, dar pentru că presupune un efort susținut, majoritatea alege să folosească fungicide preventive cum ar fi cele pe bază de Tiofanat-Metil.

RUGINA

Rugina este o boală care apare deseori la nivelul gazonului și care este ușor de identificat, atunci când privești individual firele de iarbă. Pe suprafața foliară vei observa pustule portocalii sau cărămizii asemeni ruginii ceea ce face ca această boală să poată fi diferențiată ușor în comparație cu celelalte boli ce pot fi mai greu de identificat. Rugina poate călători și deci afecta suprafețe întinse cu ajutorul vântului, al oamenilor care o poartă pe pantofi sau al animalelor și  chiar al insectelor care se perindă prin grădină și duc cu sine mai departe sporii.

În primele etape de dezvoltare, evoluția bolii se manifestă printr-o abia sesizabilă decolorare a unor fire de iarbă. Pe măsură ce agentul patogen, Puccinia spp. se dezvoltă, firele de iarbă prezintă pustule colorate ruginiu - oranj. O manifestare severă a bolii poate duce la colorarea integrală a suprafeței foliare care poate da impresia unui gazon mărunțit care se apleacă către sol în loc să își țintească vârfurile către cer. Acest agent patogen preferă zonele cu umbră, dar totodată se dezvoltă la temperaturi ridicate când nivelul de umiditate este ridicat, iar solul prezintă o concentrație scăzută de azot.

Ca să previi un posibil atac al ruginii poți să:

• Fertilizezi cu o cantitate rezonabilă de azot.
• Irigi pentru o perioadă mai lungă de timp la intervale mai mari de timp pentru a te asigura că iarba va crește și în grosime și va deveni mai puternică.
• Aerezi mai des dat fiind faptul că fungii preferă un mediu de dezvoltare umed.
• Minimizezi zonele cu umbră unde ai montat gazonul.

Poți aplica și fungicide pe bază de Mancozeb sau Clorotalonil, la sesizarea bolii, dar numai în cazuri severe, înainte de perioada iernii, când gazonul își stagnează funcțiile de dezvoltare. În principiu dacă ai fertilizat corespunzător ar trebui să nu te întâlnești cu rugina.

PHYTHIUM

Este o boală gravă care provoacă moartea gazonului și care aduce prejudicii rădăcinilor firelor de iarbă. Apare de cele mai multe ori la gazonul tânăr și afectează cel mai des soiurile de iarbă din specia Lolium Perenne. Boala se manifestă prin apariția pe suprafața gazonului a unor pete închise la culoare cu un diametru cuprins între 1 centimetru și 15 centimetri, cu o textură unsuroasă de o culoare gri când sunt ude și galbene după ce au murit. Uneori petele se împreunează și formează pete lunguiețe mai mari care se orientează către poziția pe unde apa se drenează în mod natural.

Există peste 20 de specii de fungi care provoacă această boală dar cea mai comună formă este cea cauzată de agentul patogen Phythium aphanidermatum, care este capabilă să supraviețuiască în sol și pe suprafața firelor de iarbă moarte sau tăiate. Datorită faptului că poate genera noi spori, poate infecta firele tinere de iarbă într-un interval de 2 ore de la contaminare într-o atmosferă cu temperaturi mai ridicate.

Ce trebuie să ții minte pentru a preveni Phythium:

• Fertilizarea și irigarea realizată în exces sunt factori ce determină apariția bolii.
• Iarba deasă și luxuriantă este o gazdă propice pentru dezvoltarea Phythium-ului.
• Solul slab drenat și mereu umed este mediul favorit al acestui agent patogen.

Verile lungi cu temperaturi ridicate sunt un moment potrivit pentru a folosi fungicide pe bază de Propamocarb, Fosetil de Aluminiu și Mancozeb. Fungicidele trebuie aplicate când boala este în faza ”unsuroasă” și gri. După acest moment va fi prea târziu și o să fii nevoit să înlocuiești tot gazonul.

 

FĂINAREA

Este mai mult o boală estetică, care nu intervine în capacitatea de dezvoltare a gazonului. Poate fi cauzată de mai multe specii de fungi, dar cu precădere de către agentul patogen Blumeria graminis, care provoacă apariția unei decolorări gri-albicioase la nivelul gazonului care la un moment dat se poate îngălbeni. Odată ce firele de iarbă au fost contaminate trebuie să știi că înlăturarea acestui agent patogen va fi destul de dificilă, de aceea prevenția este recomandată.

Se dezvoltă în condiții cu puțin soare și temperaturi mai scăzute unde există umiditate peste nevoia gazonului de a prospera.

În condiții prielnice dezvoltării agentului patogen, făinarea poate infecta firele de iarbă și poate produce spori într-un interval de o săptămână de la instalare. Diagnosticarea este destul de ușoară datorită specificului estetic ce se manifestă pe suprafața foliară în pustule făinoase albe.

Poate apărea pe un spectru larg de temperaturi de la 3 la 31 de grade Celsius dar cel mai probabil temperaturile de 15 grade Celsius sunt optime pentru germinarea sporilor cât și un nivel de umiditate de 95%.

Ce poți face pentru a preveni făinarea?

• Să asiguri gazonului cantitatea de lumină necesară pentru a scădea nivelul de umiditatea. De aceea, e bine să montezi gazonul departe de umbra copacilor și arbuștilor.
• Să scarifici și să aerezi solul corespunzător pentru a permite aerului să ajungă în sol.
• Să tunzi gazonul mai înalt pentru a întări rezistența la boală.
• Să eviți utilizarea fungicidelor întrucât făinarea nu provoacă moartea gazonului.

Dacă totuși te confrunți cu o epidemie gravă poți utiliza fungicide pe bază de substanță activă Mancozeb, de preferat într-o combinație cu Myclobutanil, în două-trei aplicări, la intervale de 4-6 zile.

MUCEGAIURI

Mucegaiurile sunt cele mai comune forme de fungi care pot afecta gazonul. Pot fi observate pe alocuri în cercuri gri sau roz de mucegai pe suprafața gazonului. Deși nu este o boală activă pe timp de primăvară sau iarnă, mucegaiul poate avea efecte vizibile de-a lungul întregii veri dacă nu se iau măsuri considerabile de combatere.

Mucegaiurile vin în două forme: mucegaiul roz reprezentate de agentul patogen Microdochium nivale și mucegaiul gri reprezentat de agentul patogen Typula incarnata. Mucegaiurile atacă cel mai des soiurile de iarbă din specia Poa Pratensis, dar pot fi observate mai rar și la celelalte specii de gazon. În general afectează iarba care a fost acoperită de zăpadă o vreme îndelungată de-a lungul iernii. Umiditatea de sub greutatea zăpezii permite mucegaiului rezistent la frig să prospere, iar când zăpada se topește zonele respective vor fi fost infectate. Deși, în fazele incipiente cele două specii de agenți patogeni se manifestă similar există câteva diferențe esențiale.

Mucegaiul gri de zăpadă este mai puțin îngrijorător pentru că nu atacă rădăcina plantei ci doar cauzează un aspect inestetic pe suprafața gazonului. Mucegaiul roz de zăpadă este mai problematic în ceea ce privește gravitatea cu care atacă sănătatea gazonului. Deși în primele faze cele două tipuri de mucegai pot fi confundate datorită culorii albicioase comune, ulterior acest tip de mucegai va căpăta o nuanță de roz-somon care va înconjura cercul contaminat. Deși își face apariția la începutul  primăverii, pe măsură ce vremea se încălzește, segmentele de gazon infectat vor muri și va trebui să reînsămânțezi. Chiar dacă agentul patogen nu se dezvoltă și gazonul pare că își revine, trebuie să știi că sporii mucegaiului roz pot fi încă prezenți și pot supraviețui temperaturilor mai înalte.

Cum să previi mucegaiurile?

• Pregătește conștiincios gazonul pentru intemperiile iernii astfel încât să eviți depunerea îndelungată de zăpadă pe suprafața acestuia.
• Toamna, curăță responsabil orice elemente ce pot menține umiditatea la nivelul gazonului, cum ar fi: frunze uscate, crenguțe, conuri de pin, ustensile uitate, ș.a.m.d.

Ca metodă chimică de prevenție folosește produse pe bază de Azoxistrobin, Clorotalonil sau Propiconazol. Aplică toamna târziu, chiar înainte de prima ninsoare.

INELELE ZÂNELOR

Această boală reprezintă un fenomen cu un nume fascinant care descrie cercuri aproape perfecte de ciuperci sau iarbă moartă.  Aceste inele își fac apariția în condiții prielnice de temperatură și umiditate, cel mai adesea la sfârșitul verii și își continuă dezvoltarea în anii ce vor urma. Există cazuri în care aceste inele pot ajunge la dimensiuni de peste 45 de metri lungime. Deși, în cele mai multe cazuri, nu provoacă moartea gazonului cu siguranță pot crea neplăceri la nivel estetic mai ales pe suprafețele mari unde se montează gazon, cum ar fi terenurile de sport sau parcurile.

Oamenii de știință care au studiat acest fenomen nu au putut să identifice cu exactitate agenții patogeni și cauzele care provoacă această manifestare a naturii. Se cunosc cel puțin 50 de specii de fungi care contribuie la producerea acestui fenomen. Diagnosticarea nu creează dificultăți datorită simptomelor evidente pe care le prezintă. S-au identificat trei tipuri diferite de manifestare ale acestui fenomen:

1. Inelele sunt formate complet din ciuperci vizibile care apar printre firele de iarbă.
2. Solul nu poate trage apa și din această cauză se formează inelele de iarbă moartă.
3. Gazonul pare că a crescut vizibil mai mult decât în zonele neafectate.

Prevenția acestui fenomen este foarte dificilă fiindcă nu se cunoaște cu exactitate ce determină apariția acestor inelele. În principiu, o cultură responsabilă a gazonului în care se ține cont de toate aspectele unei mentenanțe corecte, în care se asigură o irigare corespunzătoare ar trebui să asigure o rezistență mai mare în lupta cu bolile. Dacă te confrunți cu inelele zânelor, din păcate nu vei putea combate ușor acest fenomen. Nici fungicidele nu sunt de mare ajutor întrucât în cele mai multe cazuri s-au dovedit ineficiente.

Dacă la sfârșitul acestui material nu ai reușit să identifici problema cu care te confrunți, când vine vorba de gazon, înseamnă că poate alte boli s-au instalat în grădina ta. Dacă ai nevoie de o părere specializată sau vrei să afli mai multe despre acest subiect hai în grupul nostru.